vineri, 22 ianuarie 2010

S-au intors zapezile

In scurta dar prolifica sa viata, in sec. al XV-lea, poetul francez Fr.Villon in Balade des dames du temps jadis, dupa fiecare strofa repeta versul Ou sont les neiges d`antan? ( Unde sunt zapezile de altadata?). Ei bine, in timpurile noastre, si mai cu seama in ultimii ani, oamenii au folosit aceasta interogatie - desi Villon o folosise in alt context - vrand sa arate parca regretul fata de iernile din copilaria lor, ierni cu zapada si ger.
Si iata ca, in ciuda prezicerilor unor oameni de stiinta conform carora incalzirea globala nu este un joc de cuvinte, dar avand in vedere si ultimele ierni blande, fara precipitatii, acum ne-am trezit in plina iarna cosbuciana. ( Daca nu ma insel, pe aceasta tema a incalzirii globale, fostul vicepresedinte american, Al Gore, a luat premiul Nobel). Geruri mari au mai fost in ultimii 20 de ani, dar pe durata scurta, 1-2 zile; ori acum se anunta unul pe durata medie, 6-7 zile, si pe aproape intreg teritoriul tarii. Traind pe pamant si nu pe alta planeta, nimic deosebit.
Da, dar autoritatile noastre gata cu codul galben! Avem, n-avem treaba, hopa cu un...cod; nu conteaza culoarea, putea sa fie si...violet! Culoare sa fie pentru impresie artistica, tot suntem la Campionatul european de patinaj artistic. Pentru ca alta impresie nu va avea in randul oamenilor care vor suporta, dupa posibilitati si zone geografice, rigorile gerului.
Pentru unele autoritati publice, regii, companii inasprirea iernii va fi o scuza in activitatea lor defectuoasa in aceasta perioada. A devenit un lait motiv in societatea romaneasca postdecembrista, in contextul in care pe nimeni nu mai intereseaza bunul public, nici chiar in interiorul unui bloc de locuinte; nici macar zapada din fata locuintelor n-a fost inlaturata. Unde sunt functionarii primariei care se ocupa cu acest lucru? Unde sunt deputatii si senatorii alesi?

luni, 18 ianuarie 2010

Cine se aseamana...

Poate nu mi-ar fi atras atentia ultima gaselnita a lui M.Geoana, zis si Prostanacul, pentru a-si motiva esecul din 06 decembrie 2009 de la alegerile prezidentiale, prin care evoca, chipurile, forte paranormale, ezoterice concentrate de Basescu impotriva lui in ultima confruntare televizata, daca nu ar fi iesit "pe piata" insasi sotia excandidatului Geoana. Si asta doar la o zi distanta dupa ce consortul, la aceeasi televiziune, debitase nonsalant aceeasi ineptie, demna de SF. Asta zic si eu buna coordonare in familie, acelasi punct de vedere; nu stiu, dar nu e timpul trecut sa aflam, daca si soacra impartaseste acelasi punct de vedere.
Si arhitecta noastra, soata lui Geoana, azi presedinta a CRR si sefa a unui ONG ce se ocupa de cancerul mamar, marturiseste fara sa clipeasca cum in timpul dezbaterii finale de la Parlament, dintre sotul sau si Basescu, a simtit ca e cuprinsa de o slabiciune inexplicabila si cum o parasesc puterile, fara a putea reactiona. Atunci si-a dat seama ca e vorba de un atac extrasenzorial venit dinspre camerele de luat vederi, un fel de levitatie, ce mai, voodoo in toata regula. Asta n-a impiedicat-o sa-si scoata rujul din poseta si sa dea cu el pe buze in fata asistentei si a celor ce urmareau transmisia. Si asa cea care se voia prima doamna a tarii si-a dat in petic.
Si pentru ca veni vorba de petic, iata ca fiecare sac cu peticul sau. Sau cum e turcul, si pistolul. Sau, cine se aseamana, se aduna.Oricum, despre excandidatul Geoana, putem spune, parafrazand titlul unui film italian de pe la inceputul anilor `60 "N-a dansat decat o vara" ca "N-a dansat decat o...seara". Oh, Mihaela, dragostea mea!

joi, 14 ianuarie 2010

Doi politicieni si...nu prea!

De ceva timp, mai ales dupa incheierea campaniei electorale, pe la televiziuni s-a creat asa un fel de isterie in doua probleme complet diferite. Prima ar fi cea cu gripa asa zisa porcina(A/H1N1) si care a ajuns la paroxism zilele astea, iar cea de a doua ar fi cu niste politicieni trecuti de mult de varsta a doua, ajunsi chiar la varsta a treia, care si-au abandonat nevestele cu care au convietuit zeci de ani si cu care au si copii, unii chiar au si nepoti.
Unul dintre acestia, sa-l numim P.R.,fost primministru imediat dupa 22 dec. 1989, fiu de cominternist evreu care a luptat in brigazile comuniste in rzboiul civil din Spania in anii `30 si apoi traitor la Moscova inainte de 1944, deci acest fiu inginer care si-a facut doctoratul in Franta in timpul regimului comunist, pe banii poporului, apoi cadru didactic la Politehnica din Bucuresti, asa zis revolutionar, iese acum pe la tv cu un prunc de doua luni in brate sa-l arate poporului.
Ei bine, omul, dupa ce a fost casatorit cu o doamna tot din "aristocratia" comunista si mai in varsta de cat el (daca interesele o cereau!!!)timp de peste 30 de ani, a constatat acum la peste 60 de ani ca sotia nu mai corespunde cerintelor sale si, ca urmare, s-a "indragostit" de o ilustra cantareata necunoscuta, evident, mult mai tanara cu care s-a si casatorit dupa ce a divortat de prima cu care avea doi copii si chiar nepoti. Si, iata, tanara doamna i-a daruit un fiu, acum la 63 de ani, si pe care-l expune de zor pe la tv, facandu-l "vedeta" la...doua luni.
Un al doilea caz este cel al unui politician de stanga (primul a fost de stanga, apoi a trecut pe dreapta), sa-i zicem M.V., fiul unui reputat violonist roman de etnie tiganeasca, mama nobila, de altfel instruit cu bona si profesoara de limbi straine din frageda pruncie, crescut in cartierul elitelor comuniste, cu fii carora si-a petrecut viata pana in 1990, ajuns dirijor la Filarmonica din Bucuresti datorita faptului ca taica-sau era directorul acesteia, omul si-a ratat cariera si a intrat in politica activa, devenind chiar parlamentar.
Si acest specimen si-a abandonat nevasta, nu se stie a cata, si s-a incurcat cu alta mai tanara, evident,cu care are acum si un copil fara a fi divortat de ultima. Presa spune ca are vreo sase copii de la cinci femei. Iar omul nostru care se apropie vertiginos de 60 de ani, cu copii casatoriti,se lauda acum pe la toate televiziunile pe unde este invitat cu ultima sa progenitura, asteptand divortul.
Ce ar mai fi de spus? Unii oameni nu-si dau seama de ridicolul la care se expun, fiind cum se spune, persoane publice.

duminică, 10 ianuarie 2010

Pentru ce platesc ?!...

De cativa ani buni, dar mai cu seama in ultimul an, se constata - si am vazut ca deja unele publicatii au sesizat acest lucru - ca draga, iubita noastra televiziune publica, pentru care, vrem, nu vrem, platim lunar o contributie baneasca impusa pentru sustinerea financiara a acestui colos mass-media, prezinta programe din ce in ce mai slabe, ba chiar de nevizionat.
In loc sa devina un mijloc de educare si formare a gustului pentru frumos, sau de informare corecta a publicului larg, indiferent de domeniu, TVR a devenit o institutie partizana, mai ales in campaniile electorale la orice nivel.Ca de neutralitate nici nu poate fi vorba, asta se vede; dar TVR exceleaza si prin absenta sau trunchierea stirilor cu caracter politic, desi este, cel putin TVR1 si TVR2, o televiziune generalista.
Si ca tacamul sa fie complet, TVR si-a tot sporit numarul de canale, ajungand la sapte, fara a mai pune la socoteala pe cele teritoriale. Si pentru ce? Absolut pentru nimic, doar sa justifice schema incarcata cu persoane platite regeste, mai ceva ca la televiziunile comerciale. Si asta pe bani publici, ai contribuabililor, fie ca vin din contributii directe, fie de la buget. Pentru ca, nu-i asa, mielul bland suge la doua oi.
Vedem emisiuni invechite, realizate de aceeasi oameni din 1990 si care au ramas inchistati in tiparele acelor vremi (ex. M.Almasan) sau realizatori cantareti(ex. Bitman);la economic nici nu mai vorbim. Despre filme sau tetru, lucrurile sunt si mai grave. Niste mediocritati de filme, si alea puse dupa ora 21.00 sau teatru in reluare dupa decenii.
TVR Cultural ar trebui sa fie un canal, prin excelenta, dedicat fenomenului cultural. Da de unde! Muzica clasica, de opera, teatru in direct sau concerte preluate in direct sau macar inregistrate, ioc.
Si pentru justificarea acestor neajunsuri se invoca lipsa de bani. Nu, nu asta este cauza; cauza principala o constituie lipsa de profesionalism la care se adauga o conducere defectuoasa a institutiei. TVR poate functiona, si chiar mai bine, cu jumatate din personalul actual, dar cu o conducere eficienta, calificata.