Încercări

România se află încă în derivă. Abia acum, când barca numită Româniaa a început să ia apă, s-au gândit şi guvernanţii noştri să ia unele măsuri pentru a readuce economia pe linia de plutire. Şi prima măsură a fost diminuarea salariilor bugetarilor şi a pensiilor. La care se vor adăuga şi altele.

Toate acestea după ce, timp de 20 de ani, toate partidele şi guvernele care s-au succedat la Paltul Victoria u aruncat cu pomeni electorale, cu tot felul de ajutoare că nici guvernul nu le mai ştia socoteala, şi după privatizări dubioase din toate domeniile, date pe mâna unor firme sau afacerişti veroşi care s-au îmbogăţit peste noapte din averea ţării. Aşa a ajuns România o ţară de asistaţi social prin care se încurajează nemunca.

Iar acum când a ajuns cuţitul la os, cum se spune, guvernul taie în carne vie. Cam greu să rezolve problema în acest mod, mai ales că aceste măsuri trebuia luate cu cel puţin un an şi jumătate în urmă, în condiţiile în care criza economico-financiară se instalase deja iar autorităţile priveau senin la fenomen, fiind încredinţate că acesta ne va ocoli pe noi. Optimism prost înţeles sau minciună crasă, deliberată? Poate fi şi una şi alta.

Cert este că s-a ajuns cu aceste legi în Parlament, unde Guvernul şi-a asumat răspunderea şi după care a urmat o moţiune de cenzură a opoziţiei, respinsă la mustaţă. Şi mai departe o contestaţie la CCR, rezultatul fiind aşteptat pe 24 iunie. Indiferent care va fi verdictul, aceste legi vor mai drege un pic busuiocul, dar nu va rezolva problema de fond. După ce tot românul timp de 20 de ani a muncit în dorul lelii sau s-a ocupat de tot felul de învârteli pe lângă lege sau călcând pe ea, e greu acum să-l dezveţi de acest nărav. Se impune educaţia muncii, dar cine s-o facă.

Dar, vorba lui G.B.Shaw: Vom muri, şi vom vedea.