Învăţ fără...dezvăţ

Iată, revin după o absenţă îndelungată de aproape şase luni. O absenţă cauzată de o anume plictiseală determinată de valul de evenimente ce s-au succedat în această vară, dar şi toamna, în societatea noastră. De unde rezultă că trăim într-o societate vie, în care totul se mişcă cu repeziciune, dar...fără folos.

Şi poate că aş fi continuat cu această pauză dacă nu m-ar fi scos din ţâţâni manifestările aproape zilnice ale unor grupuri de pensionari din diferite zone ale ţării, inclusiv din Capitală. Aceştia se vaită că nu le mai ajunge pensia şi că, ce mai încolo şi-n coace, mai au un pic şi mor de foame. Ştiam că nu-i aşa, că sunt manipulaţi, de cine?, că întradevăr a scăzut puterea de cumpărare faţă de 2008, dar nu catastrofal. Azi, mergând eu prin piaţa de unde-mi fac cumpărăturile ceva mai târziu ca de obicei, ce să vezi? Piaţa era ocupată aproape exclusiv de pensionari, bătrâni, fireşte, care nu erau doar observatori cum s-ar crede, ci făceau adevărate cozi la mgazinele de alimente mai ales, ca în timpurile bune de dinainte de 1989. Ba, mai mult, conform unui obicei din acele vremuri unii îcercau să ocolească coada şi să se bage prin faţă cu toate că nu exista pericolul epuizării mărfii. Am şi avut o mică discuţie cu unul din spatele meu care a incercat tertipul şi care făcea pe niznaiul. Şi nu cumpărau gheare sau gâturi de pui, ci carne de curcan, de porc şi alte asemenea în cantităţi nu tocmai rezonabile, de ziceai că s-a anunţat sfârşitul lumii şi nu Crăciunul peste 10 zile abia. Nici măcar nu era zi de primire a pensiei.

O altă întâmplare care demonstrează ipocrizia unor pensionari mi-a fost dat s-o văd la tv. Ieri s-a deschis un magazin - singurul din Bucureşti - al Fiscului, unde se vindeau obiecte de tot felul, de la băuturi la cauciucuri de maşină, confiscate, la preţuri foarte mici. Ei bine, deşi magazinul se deschidea la ora 9 dim., coada s-a format de pe la 5 dim. Şi din cine era formată coada? Evident, din pensionari. Care pensionari se vaită, pe de o parte, că n-au bani pentru mâncare şi medicamente şi că sunt bolnavi gata să moară, pe de altă parte stau în picioare în frig o zi întreagă aşteptând să intre în acel magazin, ca să constate ulterior că au stat degeaba pentru că nu găseau ce credeau ei. Bun, nu chiar degeaba, după cum spunea un bătrân. Au mai stat la o şuetă, la o ţigară şi timpul trecea, acasă n-avea ce face. Dacă l-ar fi obligat cineva, ar fi sărit se şapte metri în sus, ar fi protestat. Unii chiar, conform unui obicei de prin anii `80, strigau să dea mai puţin, să apuce şi ei, dar nu ştiau ce anume. Aşa că cei mai mulţi au făcut cale-ntoarsă tot cu mâna goală, dar rebegiţi de frig. O fi şi asta o plăcere!

Concluzia este că nu totdeauna se adevereşte vorba că învăţul are şi dezvăţ. Aşa (s-)au învăţat românii în epoca de aur - coada sfinţeşte locul - şi cu asta vor pleca în mormânt. Dixit!