Tertipuri

Că românul este inventiv, nu mai încape vorbă. Nimeni nu poate contesta această calitate. Numai că ea, calitatea, se manifestă în sens negativ, distructiv, antisocial. Şi asta, în toate domeniile de activitate ale existenţei din propria noastră ţară, cu precădere în ultimii 21 de ani, ani de aşa zisă democraţie. Originală, ce-i drept, patentată de bătrânul bolşevic Ion Iliescu şi perpetuată de toate partidele ce s-au aflat la guvernare, indiferent de culoarea politică declarată.

Să luăm de pildă Justiţia. Pentru a scăpa de anchetarea, judecarea şi, eventual, condamnarea unor politicieni - dar nu numai -, în primii ani s-a recurs la fuga din ţară. Cât mai departe, eventual într-o ţară cu care România n-are tratat de extrădare. Aşa au scăpat mulţi din cei care au comis crime în decembrie 1989, în aşa zisa revoluţie, sau în iunie 1990. Tot în această categorie intră şi cei urmăriţi penal în cazul devalizării unor bănci sau fonduri de investiţii care nu erau decât nişte jocuri piramidale pentru escrocarea unor naivi şi creduli pentru îmbogăţirea peste noapte a celor ce fondase aceste megaescrocherii.

A apărut apoi obiceiul recuzării pe bandă a judecătorului/completului de judecată prin diferie motive inventate de avocaţi, care s-au dovedit a fi mai isteţi decât judecătorii. Aşa a scăzut la un minim nemaiîntâlnit prestanţa magistraţilor în favoarea îmbogăţirii avocaţilor. Aşa stând lucrurile, au fost luate cu asalt facultăţile de drept de către viitorii studenţi, iar acestea, facultăţile, s-au înmulţit văzând cu ochii.

Acest tertip fiind deja uzat, s-a găsit altul : excepţia de neconstituţionalitate a cauzei pentru care cel învinuit era trimis în judecată. Aşa s-a ajuns ca să fie modificate radical sau de-a dreptul desfiinţate multe legi care fusese adoptate după 1990 de Parlament. Şi azi sunt destui politicieni şi granguri din afaceri care au dosarele suspendate sine die sau cu zeci de termene care se succed la distanţe mari, fie din lipsă de procedură sau de schimbare de avocaţi, pentru a se pune de acord cu hotărârile CCR.

Şi cum societatea evoluează, nici avocaţii nu stau degeaba. Aşa a apărut înbolnăvirea subită a celor ce trebuie să se prezinte în faţa instanţei la termenul stabilit. Fie omul chiar se internează pentru o zi, două în spital cu un diagnostic halucinant, fie apărătorul vine cu un certificat medical cum că cel citat nu se poate deplasa. Toată lumea e mulţumită : judecătorul mai bifează o sedinţă, avocatul mai încasează un onorariu gras iar inculpatul îşi vede nestingherit de afacerile lui.

Puţin modificată, se poate aplica zicerea aia din socialism : timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Şi prescrierea faptelor e tot mai aproape.

Stan şi Bran

Unii i-au numit Lolek şi Bolek. Sau Păcală şi Tândală.

Oricum ar fi, personajele de mai sus au devenit clasice, sunt simpatice, stârnesc râsul celor ce le privesc. Ba chiar sunt romantice, zău!

Aceste două personaje au apărut de curând - transfigurate, desigur - în politica românească la vârf, în interpretarea inegalabilă a celor doi şefi ai opozitiei din România, V.Ponta şi C.Antonescu. Primul se vrea neapărat prim-ministru, cel de-al doilea, cum altfel?, preşedinte al ţării. Şi pentru asta au pus ei la cale o alianţă sau coaliţie, încă nu se ştie denumirea exactă, între cele două partide care, declarativ, au ideologii opuse. Dar, ca să fie tacâmul complet, au introdus la mijloc un partiduleţ- căpuşă, astfel că alianţa/coaliţia va fi de stânga-centru-dreapta, asta aşa ca să arate cam cum ar fi o linie de înaintare clasică la fotbal.

Şi, lăsând la o parte orientarea ideologică din statute, au adoptat principiul machiavelic conform căruia scopul scuză mijloacele. Scopul fiind, desigur, doborârea actualului guvern şi suspendarea/demiterea preşedintelui. Mijloacele? Nu ducem lipsă de aşa ceva. De la instigare la nesupunere civică şi emisiuni cu minciuni otrăvite propagate la cele două televiziuni, Realitatea şi Antena 3, zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă - vorba lui Lenin - până la manifestaţii de stradă care n-au mai fost văzute de pe la începutul anilor 90, dar mult mai radicale şi suburbane ca manifestare. Motivele invocate? O, pe timp de criză se găsesc destule. De la concedierea unor persoane din aparatul funcţionăresc bugetar care tăiau frunză la câini, diminuarea salariilor bugetarilor până la recalcularea şi punerea pe aceleaşi principii a pensiilor foştilor militari, poliţişti sau cei din serviciile secrete.

Dacă până mai ieri-alaltăieri cele două partide, social-democrat şi liberal, se atacau de mama focului pe unde apucau prin liderii lor, azi se pupă ca în Caragiale în piaţa Independenţei. Sigur, cum spunea şi R.Poincare cum că politica e o curvă, până la un anumit punct putem admite acest postulat. Dar aceşti doi măscărici au ridicat această practică la nivel de principiu. A mai fost încercat acest lucru dar postelectoral de către Băsescu, în 2008 cu PSD şi PDL, şi a ieşit un mare fâs după cum se ştie. Aşa că nu văd de ce ar reuşi acum acest menage a trois preelectoral. Mă amuz la gândul când, după ce vor lua puterea - dacă o vor lua - cum se vor bate ei pe ciolan, mai ales că sunt trei partide. Când e unul singur mai merge, deşi nici atunci nu poţi împăca pe toată lumea. Flămânzi sunt mulţi, animalul vânat e cam mic şi slab.

Abia aştept, pentru că PDL-ul e acum slab şi vulnerabil, când aceşti doi comici vestiţi ai ecranului vor prelua puterea şi-şi vor intra iar în pielea lor de Guevara şi Castro, aşa cum s-au autointitulat. După scenele văzute ieri la Iaşi şi Focşani nu pot să mă gândesc decât la 11/23 februarie 1866 când liberalii înfrăţiţi cu conservatorii l-au silit pe A.I.Cuza să abdice. Numai că atunci conservatorii erau...conservatori, nu nişte otrepe ale lui Felx turnătorul, iar actul în sine a făcut ca să fie adus un domn străin care a modernizat România. Pe când acum...

Mane, Tekel, Fares

Biblia - Vechiul testament - , în Cartea lui Daniel , ne povesteşte că atunci când regele perşilor, Cirus (sec.VII î.Cr), a invadat cetatea Babilonului, regele acesteia, Balthazar, tocmai petrecea într-o urgie de nedescris. Dar în toiul petrecerii a observat cum o mână misterioasă tocmai scria cu litere de foc pe un perete aceste cuvinte : Mane- Tekel- Fares. Neştiind nimeni despre ce este vorba, regele s-a adresat prorocului Daniel. Acesta le-ar fi tradus cam aşa : Numărat - Cântărit - Împărţit. Adică zilele regelui erau numărate, că el cântăreşte prea puţin în balanţă iar regatul său va fi împărţit. Ceea ce s-a şi împlinit.

Cam aşa s-ar vrea să fie situaţia actuală din România, după semnarea acordului Micii Antante dintre PNL şi PC, denumită Alianţa de Centru-Dreapta - ACD, şi, în perspectivă Marea alianţă, costituită din ACD şi PSD sub denumirea de Coaliţia Stânga-Dreapta (!?). Ei, după cum se vede şi aici suntem originali. Sigur, s-au mai făcut asemenea asocieri, dar conjuncturale, cum a fost cea din Germania în urmă cu câţiva ani pentru a debloca formarea unui guvern după alegeri. Dar să faci o asemenea coaliţie pentru a dărâma un guvern şi a-l suspenda/destitui pe preşedinte, şi mai ales pe termen lung, este o năzbâtie la care doar Cirus-Felix s-a gândit, şi la care au achiesat Crin-Porumbacu, manevrat de Patriciu, şi Ponta-Guevara mânuit de Iliescu şi Năstase.

Mai mult decât atât, au purces şi la împărţirea funcţiilor în stat, începând de la preşedinte, prim-ministru, şefi ai celor două camere ale parlamentului până la cele mai mici posturi în administraţia locală şi deconcentrate. Aceste partide sunt aşa de flămânde, încât îşi împart pielea ursului din pădure.

În tot acest timp, Băsescu-Balthazar petrece în draci, ba pe la Predeal, ba tăindu-i moţul micului prinţ Carol-Ferdinand. Şi n-o face numai el. Tot partidul care-l susţine face asta. Poate micul Boc mai răsare câteodată, e mai vizibil. Ori şi-au făcut plinul şi nu-i mai interesează de ţară, ori sunt de-a dreptul iresponsabili. Am ajuns de râsul Europei, nu ne mai ia nimeni în seamă. Asta nu înseamnă că cei care vor să vină la putere ar fi mai capabili. Îi cunoaştem, chiar dacă sunt mai tineri, ei au moştenit năravul celor bătrâni proveniţi di vechiul regim şi care-i manipulează. România nu mai este a românilor. Ea este în mâna oligarhilor proveniţi din rândul nomenklaturii comuniste şi a foştilor securişti reciclaţi în oameni de afaceri, care au jefuit ţara în aceşti 21 de ani cum numai ei puteau s-o facă. Ei, care odinioară luptau împotriva exploatatorilor burghezo-moşiereşti. Iată. România a sărit din lac în puţ după 1990. Se va redresa ea oare vreodată?