Stan şi Bran

Unii i-au numit Lolek şi Bolek. Sau Păcală şi Tândală.

Oricum ar fi, personajele de mai sus au devenit clasice, sunt simpatice, stârnesc râsul celor ce le privesc. Ba chiar sunt romantice, zău!

Aceste două personaje au apărut de curând - transfigurate, desigur - în politica românească la vârf, în interpretarea inegalabilă a celor doi şefi ai opozitiei din România, V.Ponta şi C.Antonescu. Primul se vrea neapărat prim-ministru, cel de-al doilea, cum altfel?, preşedinte al ţării. Şi pentru asta au pus ei la cale o alianţă sau coaliţie, încă nu se ştie denumirea exactă, între cele două partide care, declarativ, au ideologii opuse. Dar, ca să fie tacâmul complet, au introdus la mijloc un partiduleţ- căpuşă, astfel că alianţa/coaliţia va fi de stânga-centru-dreapta, asta aşa ca să arate cam cum ar fi o linie de înaintare clasică la fotbal.

Şi, lăsând la o parte orientarea ideologică din statute, au adoptat principiul machiavelic conform căruia scopul scuză mijloacele. Scopul fiind, desigur, doborârea actualului guvern şi suspendarea/demiterea preşedintelui. Mijloacele? Nu ducem lipsă de aşa ceva. De la instigare la nesupunere civică şi emisiuni cu minciuni otrăvite propagate la cele două televiziuni, Realitatea şi Antena 3, zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă - vorba lui Lenin - până la manifestaţii de stradă care n-au mai fost văzute de pe la începutul anilor 90, dar mult mai radicale şi suburbane ca manifestare. Motivele invocate? O, pe timp de criză se găsesc destule. De la concedierea unor persoane din aparatul funcţionăresc bugetar care tăiau frunză la câini, diminuarea salariilor bugetarilor până la recalcularea şi punerea pe aceleaşi principii a pensiilor foştilor militari, poliţişti sau cei din serviciile secrete.

Dacă până mai ieri-alaltăieri cele două partide, social-democrat şi liberal, se atacau de mama focului pe unde apucau prin liderii lor, azi se pupă ca în Caragiale în piaţa Independenţei. Sigur, cum spunea şi R.Poincare cum că politica e o curvă, până la un anumit punct putem admite acest postulat. Dar aceşti doi măscărici au ridicat această practică la nivel de principiu. A mai fost încercat acest lucru dar postelectoral de către Băsescu, în 2008 cu PSD şi PDL, şi a ieşit un mare fâs după cum se ştie. Aşa că nu văd de ce ar reuşi acum acest menage a trois preelectoral. Mă amuz la gândul când, după ce vor lua puterea - dacă o vor lua - cum se vor bate ei pe ciolan, mai ales că sunt trei partide. Când e unul singur mai merge, deşi nici atunci nu poţi împăca pe toată lumea. Flămânzi sunt mulţi, animalul vânat e cam mic şi slab.

Abia aştept, pentru că PDL-ul e acum slab şi vulnerabil, când aceşti doi comici vestiţi ai ecranului vor prelua puterea şi-şi vor intra iar în pielea lor de Guevara şi Castro, aşa cum s-au autointitulat. După scenele văzute ieri la Iaşi şi Focşani nu pot să mă gândesc decât la 11/23 februarie 1866 când liberalii înfrăţiţi cu conservatorii l-au silit pe A.I.Cuza să abdice. Numai că atunci conservatorii erau...conservatori, nu nişte otrepe ale lui Felx turnătorul, iar actul în sine a făcut ca să fie adus un domn străin care a modernizat România. Pe când acum...