România în derivă

De o bună bucată de vreme n-am mai postat ceva, dat fiind faptul că ar fi trebuit s-o fac zilnic, şi asta ar fi fost ceva plictisitor. Cauza o constituie faptul că la noi, cel puţin în ultima lună, în fiecare zi aflăm câte un lucru care ne surprinde, fie că vine de la guvern, fie de la partide sau sindicate, dar mai ales de la presedinţie. Văd că Băsescu şi-a asumat rolul de paratrăsnet, sau altfel spus un loc în care cine are chef sau vrea să se descarce aruncă cu ce poate, cu ce are la îndemână.

De pildă, partidele - evident, cele din opoziţie - îl acuză că e corupt, ba chiar primul corupt al ţării, că îi protejează pe cei de la putere şi că girează un guvern incapabil să gestioneze criza. Ca şi când criza s-a instalat la noi ieri, nu de vreo doi ani, de pe vremea când PNL guverna, susţinut din umbră de PSD, şi avea un excedent de fonduri pe care l-a tocat în ultimele două luni de campanie electorală din 2008. Sau PSD, care a guvernat impreună cu PDL aproape tot anul 2009, iar acum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Amnezie? Nu, spălat pe mâini. Când situaţia devine groasă, toţi dau din colţ în colţ, dar acuză.

Iar sindicatele, care numai sindicate nu sunt, ci doar o masă amorfă ce întreţine un grup stufos de privilegiaţi ce-şi spun lideri, clamează protecţia socială a angajaţilor. Dar, atenţie, e vorba doar de cei din instituţiile bugetare, deci care-şi trag seva de la stat. Pe cei de la privat cine-i apără? Dumnezeu, cu mila.

Ei, şi la toţi ăştia se adaugă marea masă a pensionarilor şi cei asistaţi social şi care însumează cam jumătate din populaţia ţării. Păi da, am ajuns o ţară de asistaţi. Nimeni nu mai munceşte, de parcă am ajuns să se implinească dezideratul Falansterului de la Scăeni, într-un socialism utopic.Păi nici corifeii socialismului multirateral dezvoltat nu visau aşa ceva.

Avem poate un guvern slab, insuficient de ferm, şovăitor, învăţat să-l mâne de la spate FMI, CE sau BM. Dar ăsta e, altul deocamdată n-avem. Toţi vor să-l dărâme, opoziţie, sindicate. Dar nimeni nu spune ce pune în loc, ce soluţii viabile are pentru ieşirea onorabilă din criză.

Vorbe,vorbe,vorbe, cum spunea prinţul Hamlet.